Cum m-am impacat cu Romania

March 31, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

IMG_5037 Simteam ca nu mai pretuiam Romania, asa cum orice om trebuie sa-si pretuiasca locurile natale. Intrasem si eu, pe nesimtite, in hora romanilor care, zi de zi, se declarau satui de natiunea lor si dadeau vina pe ea, pentru toate problemele universului.

Dar stiam ca lehamitea fata de tara ta se transforma repede in lehamite fata de viata ta. Asa ca am decis sa iau atitudine si ceva longitudine.

Am plecat in jurul lumii cu gandul de a simti ce e dorul de casa si de a cunoaste mai bine Romania. Am decis sa ma apropii de ea, indepartandu-ma. Uneori trebuie sa cobori de pe scena si sa mergi in sala, ca sa vezi mai bine spectacolul.

In ultimele luni am facut cunostinta cu zeci de tari dar, de fapt, am facut din nou cunostinta cu propria mea tara. Calatorind prin lume, am descoperit Romania, comparand-o zi de zi cu tot ce am vazut.

Am avut ocazia sa intalnesc romani aflati in toate colturile planetei si sa-i observ in noua lor comunitate.  Zi de zi, am ascultat ce cred straini de peste tot, despre noi. Am incercat sa-mi inteleg mai bine tara, punand cap la cap toate experientele calatoriei.

Nu de putine ori, am facut urmatorul experiment: m-am gandit la Romania, ca la o tara oarecare, fara patima celui care s-a nascut acolo. Si, credeti-ma, mi-a placut mult tarisoara asta noua pe care am descoperit-o. Cand “m-am facut” inapoi roman, mi-am dat seama ca mi-ar fi fost mult mai usor sa laud Romania, daca eram strain. Stiti de ce?

Din cauza nationalismul ieftin care ridica in slavi tara, cu limbaj de lemn si comunicari rudimentare. Pe cei needucati poate ii converteste, dar pe ceilalti ii indeparteaza de tot ce inseamna dragostea pentru locul unde te-ai nascut.

Scriind pe randul de mai sus cuvantul “dragoste”, ma tem deja ca totul va suna ridicol. Vedeti, cam asta a facut nationalismul ieftin: a transformat sentimente firesti ca  pretuirea locurilor in care te-ai nascut, in notiuni putrezite de care tinerii romani, fug, stramband din nas.

Asa cum va spuneam, si eu eram unul dintre strambatorii de nas. E mai simplu si mai hip asa! Pui un post pe facebook despre neamul nostru de nimic, sustinut eventual de faptul ca o functionara s-a rastit la tine, iar aprobarea e covarsitoare. Cineva iti spune-n comentarii ca un nesimtit nu i-a dat prioritate in trafic si deja concluzionati ca traiti in cea mai neagra tara de pe continent.  Daca cumva iti pica si netul, e clar, si Africa e-un loc mai bun.

Gasesti in jurul tau o solidaritate anti-romaneasca, mai ceva ca la Miercurea Ciuc si te simti parte din trend. In plus, toate nereusitele si esecurile tale au deja o scuza: tara in care te-ai nascut.

Probleme exista peste tot in lume, iar Romania nu le are pe cele mai mari, oricat s-ar stradui unii sa inoculeze asta obsesiv. Traim intr-o tara in care nu se moare nici de foame, nici de prea multa munca. Avem de cativa ani un pasaport  excelent si libertatea de-a face aproape orice. Viata din trecut ne-a invatat sa fim descurcareti iar de oportunitati nu ducem lipsa, daca suntem inca in putere.

Ok, vad ca cineva nu e de acord. Tu vrei sa crezi in continuare ca te-ai nascut in cea mai cenusie tara. Sa presupunem, prin absurd, ca ai dreptate. Sa spunem ca esti inconjurat de cei mai obraznici functionari, cei mai nesimtiti soferi, cei mai aprigi hoti si cei mai corupti politicieni din univers.

Tu, ce faci? Te declari scarbit de toata Romania? Crezi ca asta te va face sa traiesti mai bine? Chiar nu gasesti nimic frumos in jurul tau care sa contrabalanseze raul pe care-l fac oamenii astia?

Nu doar un hot de buzunare sau nu stiu ce politician corupt sunt Romania. Ci si tu, eu, parintii nostri, fratii, prietenii, primul cuvant din viata, casa, copilaria, adolescenta, prima iubire si tot ce-i mai frumos pe lumea asta, pentru noi. Sa-ti detesti originea inseamna sa te detesti pe tine insuti. De asta eu am decis sa ma impac cu tara mea… si-asa sa ma impac cu mine insumi.

Ocolul pamantului, pe romaneste

March 28, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

IMG_5556

Dupa ceva luni de hibernare, blogul Calator cu Tricolor s-a trezit la viata pe plajele thailandeze. Am stat offline o perioada incercand sa ma concentrez pe experientele din jur si sa ma dumiresc cam despre ce mi-ar placea sa scriu. Iata ca a venit momentul sa asez pe blog, noi ganduri.

Nu va fi insa vorba de un jurnal clasic de calatorie cu descrierea constiincioasa a tarilor pe care le-am vazut si sfaturi practice de voiaj. Sunt altii care se pricep mai bine sa faca acest lucru.

Eu o sa scriu doar despre locurilor, oamenii si povestile pe care le consider speciale, nu despre tot ce mi se intampla de cand ma trezesc, pana adorm, ce-am mancat la micul dejun, ce-am vizitat la pranz si cat platesc la noapte cazarea.

O sa scriu, de asemenea, despre Romania si cum se vede ea, la latitudinea mea.

De-aici, de la mii de kilometri, am incercat sa-mi vad tara din alt unghi si s-o inteleg mai bine.

Sper sa ne bucuram impreuna de ocolul pamantului, pe romaneste. In urmatoarele 9 luni urmeaza Malaezia, Singapore, Indonezia, Australia, Noua Zeelanda si Americile.

Calatoreste!

March 27, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

Calatoria e un concentrat de viata, o scurtatura spre cunoastere, un impuls care-ti deschide toate simturile si te face sa intelegi mai repede ce-i cu tine aici, pe lumea asta. Arunca-n spate un rucsac cu mult entuziasm si-ncredere si lasa scuzele acasa. Bani poate n-ai, dar lumea-n care pleci nu-ti cere mult si iti ofera totul. Odata ce-ai plecat, te vei alimenta cu propria-ti miscare, precum lumina unei biciclete cu dinam. N-am auzit vreun calator c-a regretat vreodata o plecare. Am auzit, in schimb, regretele celor care-au ramas. Calatoreste si vei creste!

Furia si bucuria

March 27, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

Si eu, ca si voi, ma infurii uneori vazand cat de multi oameni de proasta calitate traiesc in tara mea. Uneori consumam cele mai frumoase momente ale zilei criticandu-i si injurandu-i, fie ca sunt politicieni, soferi nesimtiti, bogatasi parveniti, vedete de conjunctura sau functionari obraznici. Merita oamenii astia neatenti cu noi, atata atentie din partea noastra? Sigur, o rezistenta civica impotriva sistemului lor e absolut necesara si utila. Dar pana unde?

Multi dintre voi veti spune ca luand atitudine si strigand in fiecare zi impotriva acestor indivizi, vom schimba lucrurile. Cu ce? Ocupati fiind cu injuratul, nu cred ca am mai avut timp sa construim ceva. Consumam mai multa energie hulind lucrurile negative din jur, decat construind lucruri pozitive. Vorbim despre mocirla lor, in fiecare zi, iar in timpul asta ne scufundam in ea. Aruncam cu rahat in ei, fara sa ne dam seama ca mirosul ajunge si la noi. Ajungem sa fim scarbiti de Romania, crezand ca e cea mai rea tara de pe pamant, cand de fapt oameni de proasta calitate sunt peste tot, dar noi ii pomenim atat de des pe-ai nostri, incat par miliarde.

Conectati la pilotul automat de insultat si aruncat rahat, nu vedem ca uneori apar si oameni de calitate care n-au insa nicio sansa in fata plutonului de executie a tot ce misca.

Indivizii de proasta calitate vor trece in spatele scenei, in momentul in care noi, ceilalti, care ne plangem zi de zi de ei, vom face pauza de la injurii si ne vom apuca sa construim ceva. Alternativa vine de la noi, iar daca vrem ca Romania sa fie mai mult a noastra, decat a lor, ar trebui sa facem mai multe pentru noi, decat sa vorbim despre ei.

Eu, in urma cu 8 luni, am decis sa inlocuiesc furia cu bucuria. Am construit acest proiect pentru ca imi doresc sa ma simt bine cu tara mea si sa observ toate partile ei frumoase, lasate in uitare. Si sunt multe, mai multe decat toti indivizii de proasta calitate, la un loc.

Expati in Myanmar

March 27, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

Hai sa va spun povestea nebuna si frumoasa a trei americani pe care i-am intalnit in Yangon.

Dornici de aventura si experiente noi, baietii au lasat viata tihnita din State si s-au mutat la capatul lumii, in Myanmar, o tara de care cei mai multi compatrioti ai lor, nici n-au auzit. Au inchiriat un spatiu de birouri si au deschis un business super curajos, intr-o tara in care e complicata pana si deschiderea unui e-mail. Credeti-ma, actiunea lor e la fel de temerara ca cea a misionarilor care incercau sa crestineze salbaticii, in Africa, acum cateva sute de ani.

Ziua, oamenii astia muncesc intens alaturi de angajatii lor, myanmarezi. Dupa munca se distreaza, la fel de intens. Desi tot orasul adoarme la 10 seara, ei si-au creat comunitatea lor in care au niste iesiri, intalniri si petreceri, mai ceva ca acasa. Pe cat sunt de seriosi, cand vine vorba de munca, pe-atat sunt de exuberanti cand vor sa se simta bine. Sunt “all in” in tot ceea ce fac si mi-au dovedit ca nu trebuie sa fugi de trecut si sa renunti la profesia ta, ca sa traiesti experienta vietii tale.

Mi-ar fi placut enorm sa existe si romani, ca ei. Sa lase inhibitiile si complexele, sa se planga mai putin si sa inceapa o astfel de initiativa nebuna, la capatul lumii. Noi, din pacate, n-avem anvergura Americii, educatia si banii de-acolo, iar de politicieni, nici nu mai vorbim. Scuzele clasice, nu? STOP! Lucrurile nu stau deloc asa!

Vedeti voi, baietii astia faini de care v-am povestit sunt romani get-beget, nu americani. Nu vin din Boston, ci din Timisoara. V-am spus mai sus ca vin din State, doar ca sa priviti mai detasat povestea lor.

Romanii astia trei sunt mult mai autentici si interesanti decat orice occidental pe care l-am intalnit in aceasta calatorie. Nu pentru ca-s din tara mea, ci pentru ca stiu sa fie occidentali, cand vine vorba de munca si profesionalism, dar stiu sa fie si balcanici, cand vor sa se bucure de viata.

Noi, romanii, avem ceva special, dar poate uneori suntem prea ocupati sa ne vedem defectele, in loc sa observam calitatile. Cei trei baieti nu sunt o exceptie. Am intalnit si alti romani, la fel de curajosi si creativi, in acesta calatorie. Sigur, am intalnit si unii in preajma carora mi-era teama sa vorbesc romaneste. Depinde doar de noi, pe care-i facem mai vizibili si-i lasam manageri peste stana.

Aici, un filmulet realizat de mine cu acesti trei baieti si alti cativa romani care erau in vizita, la Yangon.