Nu mânia schimbă România

May 30, 2014 by calatorcutricolor | 0 comments

steag

De 10 luni calatoresc prin lume si incerc sa-mi inteleg tara, mai bine. O privesc de la distanta, fara patima celui care locuieste acolo, o compar cu alte tari pe care le vizitez si ma intalnesc cu romani din toate colturile planetei ca sa-i vad intr-un mediu nou si sa-i inteleg mai bine. Inainte sa plec, am fost inconjurat de multi straini care locuiau in Romania si am incercat inca de pe-atunci sa-mi privesc tara dintr-o alta perspectiva, sper eu, mai obiectiva.

In tot acest timp am realizat un lucru: nu mânia schimba Romania ci…

Dar ma intai hai sa facem cu totii un pas in lateral si sa privim Romania dintr-un alt unghi, cu mai putin patima si mânie.

Romania e o tara care timp de 50 de ani a fost masacrata de comunism. In anii 80 regimul care conducea tara o luase pe urmele celui din Coreea de Nord.

Oamenii stateau ore intregi la coada pentru un kilogram de portocale si-un litru de lapte. Painea se cumpara pe cartela si uneori se vindea si la sfert. Caldura se dadea arbitrar iar apa calda, sporadic. Sambata era intotdeauna zi de munca. La televizior erau 3 ore de propaganda ridicola si nimic mai mult. Aproape nimeni nu avea voie sa iasa din tara.

Niciun alt stat din Europa nu a trecut printr-un regim atat de aspru si absurd in acea perioada. Ganditi-va ca romanii ajunsesera in situatia ridicola de a invata sarba si bulgara privind zi de zi televiziunile vecinilor care se bucurau de mult mai multa libertatea, desi erau si ei comunisti.

Timp de mai multi ani am fost tinuti intr-o cusca si tratati ca niste animale. Apoi a venit democratia. Ce va asteptati? Ca odata deschisa cusca, zabrelele se vor topi si transforma in lapte si miere?

Sigur, multi vor spune ca aveam resurse inimaginabile, ca Ceausescu platise toata datoria externa, ca aveam o industrie de elita si asa mai departe. Poate ca au dreptate, dar uita ca ne lipsea cea mai de pret resursa: resursa umana.

Credeti ca romanii care fusesera haituiti, umiliti si inraiti timp de multi ani puteau deveni peste noapte ecologisti care nu arunca hartii pe strada, soferi manierati si modele de comportament? Oamenii fusesera tratati ca niste animale si nu se puteau transforma peste noapte in gentlemani.

Lucrurile astea se intampla in zeci de ani. Ii admiram azi pe englezi, francezi, olandezi, germani, dar uitam ca in urma cu mai putin de 100 de ani multi dintre ei erau niste brute asasine lipsite de scrupule care colonizau continente intregi omorand milioane de oameni, furand pur si simplu toate resursele si distrugand viata multor generatii ulterioare din acele tari. Iar noi ne mâniem si ne consideram cea mai inapoiata natie doar pentru ca un cocalar asculta tare manele si parcheaza gresit? Sau pentru ca un rrom cerseste la Paris? De asta ne rusinam noi in fata unor popoare care si-au construit prosperitatea prin genocide si furturi masive de resurse? Pai baietii nostri rai sunt caprioare, fata de ai lor.

Va garantez, dragi cititori, ca daca englezii, francezii, olandezii sau nemtii aveau parte de istoria si nivelul nostru de trai din ultimii 30, 40 de ani, ar fi fost mai hoti, mai corupti si mai badarani.

Eu nu cred ca popoarele enumerate mai sus ar trebui sa se rusineze de ce-au facut inaintasii lor. Vreau doar sa spun ca e absurd ca noi sa ne rusinam de ceva infinit mai putin nociv.

Multi vor spune ca ne meritam istoria, pentru ca am stat cu capul plecat intotdeauna in fata dusmanilor. Mult de discutat pe aceasta tema. Pare-se insa ca am fost abili de vreme ce azi, Romania e una dintre cele mai mari tari din Europa(locul 11 din 50) intr-o zona extrem de instabila si vulnerabila.

Sigur, n-am fost niciodata vreun faimos imperiu, dar e aberant sa spui ca toate problemele prin care am trecut ni se datoreaza exclusiv.

Sa va dau un alt exemplu in acest sens:

Acum cateva saptamani presa romaneasca vuia ca prim-ministrul Coreei de Sud si-a dat demisia cu deminitate in urma unui accident naval, asumandu-si catastrofa, chiar daca nu era era vinovat in mod direct de cele intamplate. Si-au aparut comentariile mânioase in Romania : “Pai uite, asta exemplu de deminitate. Asta politician. La noi nimeni nu face asta. Ai nostri sunt niste ticalosi, niste lasi.” Dar cam in aceeasi perioada, in Coreea de Nord, presedintele usor retardat al tarii, isi arunca unchiul intr-o groapa cu caini pentru a fi devorat de viu. Sigur, nimeni n-a mai comparat situatia din Romania cu cea de acolo, dar altceva vreau sa spun cu acest exemplu.

Nu exista nicio diferenta majora intre cetatenii Coreei de Nord si cei ai Coreei de Sud, in afara de istoria ultimilor zeci de ani. Sunt toti la fel de coreeni. Nu poti spune ca unii merita o istorie cenusie, iar altii merita prosperitatea. Si totusi, o tara e guvernata de politicieni cat de cat ok, oamenii traind in libertate, iar cealalta e condusa de niste specimene cretinoide care si-au umilit propriul popor. Repet, aceeasi populatie, dar doua regimuri total diferite. Cea mai buna dovada ca e esential contextul istoric in dezvoltarea unei tari, nu neaparat valoarea tarii, in sine. Iar pe noi acest context ne-a dezavantajat dupa al doilea razboi mondial si nu trebuie sa ne invinovatim pentru asta.

Sa ne uitam acum si la vecinii nostri. Toti au avut parte de regimuri comuniste mult mai blande ca noi. Si cu toate astea, noi i-am depasit pe multi dintre ei in ultimii ani, din cele mai multe puncte de vedere.

Ucraina e acum macinata de un razboi civil. Pana acum cateva luni era condusa de un individ care nici macar nu stia bine limba propriei tari. I-am vizitat pe vecinii de la nord de doua ori anul trecut si mi-a amintit de Romania inapoiata a anilor 90. Am intalnit oameni foarte faini si educati din Ucraina care vizitasera Romania si o priveau ca pe un model de succes, demn de urmat pentru tara lor.

Bulgaria e o tara frumoasa care ne bate categoric la capitolul turism. Dar atata timp cat in statiunile lor vezi ca e plin de turisti romani, iar bulgarii nu isi permit sa frecventeze acele locuri, inseamna ca o ducem mai bine decat ei din punct de vedere material, nu? Pana acu’ vreo doi ani vecinii nostri de la sud erau condusi de un fost bataus, bodyguard de profesie. Avem si noi marinarii si plagiatorii nostri, dar sa nu ne inchipuim ca-s mai rai decat altii. Povestea aia cu “ne-au depasit pana si bulgarii” e o absurditate.

Serbia, modelul nostru din anii 90 a mers de-atunci doar inapoi trasformandu-se intre timp intr-o tarisoara de trei ori mai mica decat Romania. Sigur, exista multi romani animati de negativism la dresa propriului popor care par convinsi ca Serbia e o tara mult mai dezvoltata decat Romania admirand cu condescendenta orgoliul si mandria sarbeasca. I-as intreaba daca ar schimba pasaportul romanesc pe cel sarbesc?

Ungurii o duc material ceva mai bine decat noi. Dar imi amintesc senzatia pe care am avut-o cand le-am vizitat tara prima oara. Decalajul dintre noi si ei era enorm in anii 90. Cand treceai granita spre Ungaria paseai in alta lume, una mult mai civilizata. Intre timp acest decalaj a devenit din ce-n ce mai mic iar in 10, 15 ani nu va mai exista.

In contextul nostru geografic, ne-am miscat binisor dupa anii 90. O gramada de romani ambitiosi, fie ei simpli capsunari sau intelectuali, au plecat in lume in cautarea unei vieti mai bune. Multi au trimit bani si know-how inapoi acasa. Oamenii s-au deschis la minte, au inceput sa calatoreasca, sa-si schimbe mentalitatea. Am intrat in UE si, desi nu sunt un fan al Europei de Vest, cred ca a fost si este solutia cea mai buna pentru Romania. Dupa sute de ani suntem mai aproape de occident decat de orient avand posibilitatea de a lua ce-i mai bun din ambele lumi.

Cocalarii agresivi care arunca peturi pe geamul jeep-ului, parcheaza oriunde si se imbogatesc prin afaceri dubioase inca mai exista. Dar s-au mai dezumflat si multi au schimbat bratarile de aur cu catusele din puscarii. Amintiti-va anii 90 si haosul de pe-atunci. Pe vremea aia copiii din generatia mea inghetau de frig in clase, isi luau doua palme de la invatatoare, apoi in fata scolii isi lua doua suturi de la niste derbedei si ramaneau si fara banii de covrigi. Daca se intampla asa ceva astazi, “cazul socant” ajunge la stiri.

Trebuie sa fii rauvoitor ca sa nu observi progresele care s-au facut. Si trebuie sa fii naiv ca sa crezi ca puteam sa ajungem in 25 de ani la nivelul Europei de Vest, in contextul in care ne-am aflat. Nu exista nicio tara in zona noastra care sa fi facut asemenea salturi miraculoase. Si-atunci cum putea sa le faca Romania? Si va rog, nu-mi dati exemple ca Polonia sau Cehia, pentru ca acele tari erau deja cu 20 de ani in fata noastra dupa caderea comunismului.  Decalajul dintre noi si ei e mult mai mic acum, decat in anii 90.

Ganditi-va la istoria ultimilor ani ca la o cursa de atletism. Romania incepea cursa in 1990 ca un atlet neantrenat, subnutrit si frustrat. Dupa 10 metri era deja pe ultimul loc, nefiind niciodata pregatit pentru o asemenea competitie. Profitand de debusolarea acestui atlet, toti incercau sa ia pana si chilotii de pe el. Dupa 25 de ani, cursa continua. Atletul a recuperat enorm. N-a ajuns pe primul loc, dar e mai aproape de el, decat de ultimul. Multi dintre adversari au inceput sa il respecte. Din pacate, proprii lui suporteri din tribuna care ar trebui sa-l incurajeze, arunca cu rahat in el mânioși, umilindu-l in fata celorlalti fara sa-si dea seama ca atletul nu poate urca in clasament fara sprijinul lor.

Detest pornirile nationaliste ieftine, neargumentate si chiar nu cred ca Romania e buricul universului. Insa sunt convins ca nu suntem cu nimic inferiori altor tari, considerate etalon de civilizatie. Am calatorit prin toata lumea si credeti-ma, nu-i deloc un handicap sa fii roman, ba dimpotriva. Trecutul ne-a invatat sa fim descurcareti si creativi iar viitorul ne va oferi multe sanse, pentru ca avem un potential enorm. Sa nu ne dorim sa fim nemti, pentru ca spiritul nostru ar intra in depresie intr-o societate rigida, iar un confort dus la extrem ne va mecaniza si ne va lua tot ce-avem mai frumos. Sa prosperam invatand din profesionalismul nemtilor, dar sa ne pastram sensibilitatea, culoarea, umorul, farmecul si inventivitatea.

Sigur, Romania are niste probleme foarte apasatoare in prezent. Sistemul medical si cel educational sunt la pamant. Raportul dintre salarii si preturi e umilitor, uneori. Valorile ne pleaca din tara iar pensionarii isi traiesc batranetile in saracie si singuratate. Dar nu vom rezolva aceste probleme considerandu-ne un neam de rahat sau privind de jos in sus catre alte tari. Si nici fiind toata ziua mânioși pe politicienii nostri sau pe lichelele societatii, convinsi fiind ca din cauza lor se intampla toate relele.

O tara libera, din Europa de azi, nu functioneaza bine sau rau datorita sau din cauza politicienilor. Daca maine facem rocada intre politicienii nemti si cei romani va garantez ca Germania va ramane la fel de prospera iar Romania va avea cam aceleasi probleme. Soferul masinii e important, dar masina e cea care conteaza cel mai mult. Iar o masina performanta se construieste in ani de zile prin contributia unei echipe intregi.

Politica e o mocirla jalnica mai peste tot in lume. E absurd sa te consumi si enervezi pe tema asta. Sa-ti pui sperante intr-un politician e garantia ca vei fi dezamagit mai devreme sau mai tarziu. Iar viata e prea scurta si frumoasa ca s-o consumi cu asemenea maruntisuri. Sigur, cei care ne conduc trebuie criticati, ironizati si presati dar cu aceeasi detasare pragmatica cu care ne trateaza ei pe noi.

In Romania a trecut vremea in care un tatuc decidea destinul unei tari intregi. Multi oameni si-au dat viata in 89 tocmai ca sa scapam de acea situatie absurda.

Nu politicienii romani vor schimba Romania ci noi, oamenii obisnuiti care vrem sa miscam ceva. Spre deosbire de vremurile parintilor si bunicilor nostri, nimic nu ne mai impiedica astazi sa ne construim singuri viitorul, daca inca suntem in putere. Niciun razboi si nicio dictatura. Suntem liberi, avem acceses la informatie, nu murim de foame, avem un pasaport bun iar astea sunt atuuri care au lipsit generatiilor anterioare. In anii viitori noi vom fi artizanii succeselor, dar si vinovatii infrangerilor.

De noi depinde ce urmeaza. Eu zic c-am facut progrese enorme in ultima vreme, dar putem mult mai mult. Avem tare multi oameni frumosi, priceputi si cinstiti, dar in egala masura avem multe lichele. Important e sa le gasim la toti locul pe care-l merita.

Multi ma intreaba…”Ok, de acord Stefan, dar concret, eu, un singur om, ce pot sa fac pentru Romania?”  Enorm de multe lucruri. Si nu ca sa fii patriot sau nationalist ci pur si simplu ca sa traiesti alaturi de cei dragi intr-un loc mai bun, in care sa va simtiti mai bine.

In acest articol voi da un singur exemplu de initiativa care poate schimba Romania. Voi scrie un text, in viitor, despre multe altele.

Azi exista internetul…Iar Romania are una dintre cele mai libere, rapide si ieftine conexiuni din lume. Sa profitam de ea. Sa profitam de informatie, pentru ca azi e cel mai de pret capital. Sa cream comunitati de oameni faini, sa dam exemple, sa fim solidari, sa ne impartasim experientele, sa ne unim fortele cu cei care au aceleasi idelauri. Acum e mai usor ca niciodata “sa dam mana cu mana”.

Daca acum 15 ani eram limitati la oamenii din colectivul nostru(scoala, serviciu, cartier) acum e simplu sa gasesti altii ca tine. Lichelele se inhaitau usor si inainte, dar oamenii faini stateau deoparte, izolati.

Sa iesim, deci, din cochilii caci traim vremuri interesante. Sa inlocuim mânia cu actiunea. Sa ne-nprietenim, sa ne bucuram de originile noastre, sa dezbatem, sa criticam,  dar in primul rand sa construim ceva real, dincolo de mediul online. Din cand in cand sa ne certam, sa ne barfim, caci genele noastre orientale, balcanice si latine se manifesta si asa. Dar cand e cu adevarat nevoie, sa fim solidari si sa ne dam seama ca succesul individual depinde in mare masura de succesul comunitatii. Sa nu uitam, deci, ca oricat de diferiti am fi ne leaga un lucru pentru totdeauna: suntem toti romani…Si nu e rau deloc.