Un text scris de noi pentru blogul lui Imperator

| 1 Comment

Suntem Stefan si Mihaela, un cuplu pasionat de calatorii,  care in ultimii ani a cutreierat lumea, in vacante si concedii.  Pentru ca ne place enorm sa calatorim fara sa ne mai oprim, am pus niste bani deoparte, ne-am luat adio de la sefi si-am pus la cale indeplinirea unui vis mai vechi.

8.Stefan si Mihaela, la drum prin bolivia

In luna august ne luam rucsacurile in spate si pornim la drum pentru un an, in peste 25 de tari, impreuna cu un tricolor.

De ce tocmai cu un tricolor? Suntem atat de nationalisti incat dormim cu steagul Romaniei sub perna si recitam imnul national cand ne trezim cu gandul la ispravile lui Mihai Viteazul? Nu, in niciun caz. Dar, calatorind in multe locuri ale planetei, ne-am dat seama ca Romania nu e un loc atat de rau, iar acasa va fi intotdeauna pentru noi aici.

Exista totusi un lucru pe care am vrea sa-l imbunatatim, atat cat putem noi, la tara noastra. Aproape nicaieri in lume nu am vazut atatia tineri dezamagiti de originea lor si distanti fata de simbolurile nationale. Din Columbia si pana in Cambogia, din  Etiopia si pana in India, am intalnit localnici tare mandri de tara in care s-au nascut. Si asta nu pentru ca erau mai realizati, mai buni la fotbal sau mai cinstiti decat noi, romanii. Ci pentru ca, pur si simplu, vedeau tara lor ca pe o familie, care, buna-rea, ramane a ta.

Plecand de la aceste premise, ne-am zis ca o calatorie in jurul lumii e pretextul perfect pentru a face ceva pentru tarisoara noastra. Asa ca am demarat proiectul “Calator cu Tricolor”. Prin acest demers ne propunem sa dam steagului romanesc o imagine mai fresh, mai apropiata de generatia noastra care acum il percepe ca pe un obiect “comunist” si invechit. Cum vom face asta? Prin foarte multe initiative inedite pe care le veti gasi pe blogul si pagina noastra de Facebook.

Dar destul despre proiect. Sa vorbim putin si despre calatorie, ca doar suntem pe un site de calatorii. Vom pleca la drum spre nord, mai intai spre vecina Ucraina, iar apoi vom trece putin prin imperiala Polonie, traversand apoi racoroasele republici baltice. Vom intra in Mama Rusia in apropiere de Sankt Petersburg, iar apoi o vom lua spre sud, pana in Georgia natala a tovarasului Stalin. De-aici vom incerca sa ajungem in fascinantul Iran, via Turcia, daca Dumnezeu, sau poate Allah, ne ajuta sa obtinem viza mult dorita. Vor urma cateva “Stanuri” enigmatice, iar apoi China, locul unde s-a nascut fotografia de profil a lui Imperator. Traseul continua in Japonia – patria unde tehnologia evolueaza cu viteza unui uragan – si in alte cateva tari din Asia de Sud-Est. Dupa cateva luni asiatice, vom ateriza, la propriu si la figurat, in alta lume. Australia ne va primi cu bratele ei calduroase, chiar fierbinti as spune, in mijlocul verii. Vara la ei, caci in Romania va fi iarna.

Va urma spectaculoasa Noua Zeelanda, iar apoi un lung drum cu avionul peste nesfarsitul Pacific.  O sa dardaim putin, dar nu de frig, ci de frica de inaltime. Caci da, suntem poate singurii oameni care si-au propus sa inconjoare pamantul, speriati fiind de avion. Sa trecem mai departe. Dupa vreo 12 ore de tremurat vom ajunge in America de Sud, pentru a doua oara in viata. Ironia sortii, vom pasi pe taram latin in “cutremuratorul” Chile. Va urma Argentina tangoului si Brazilia, unde, cu putin noroc (pentru mine, ghinion pentru sotia mea), putem sa ne sincronizam cu Cupa Mondiala de fotbal. Apoi vom calatori in Columbia, unde am mai fost o data si ne-a placut enorm. Desi nu-mi place sa fac clasamente de calatorie, daca as fi obligat sa realizez unul, as spune ca aceasta tara e favorita mea “worldwide”… pana acum.

Revenind la traseu, Columbia va fi urmata de exotica America Centrala si de fabulosul Mexic cu care m-am familiarizat prima oara in copilarie, din telenovelele bunicii. Daca vom avea viza, vom ajunge si in Statele Unite ale Americii si ale tuturor posibilitatilor. Daca nu, vom traversa Atlanticul spre Europa de Vest. Dupa cateva scurte popasuri la colegii mai bogati din UE, vom ajunge inapoi acasa.

Din experienta calatoriilor anterioare, stim ca socoteala de pe harta nu se potriveste cu cea de pe drum. Tocmai de aceea suntem convinsi ca traseul nostru va suferi unele modificari pe parcursul calatoriei.

Important e ca dupa un an (sau poate mai mult, daca suntem chibzuiti) sa ne intoarcem cu un bagaj plin de povesti si fotografii din lumea intreaga. In cea mai mare parte a calatoriei, eu (Stefan) ma voi ocupa de scris, iar sotia mea (Mihaela) se va ocupa de imagini, fiind de profesie fotograf. Sper sa ne insotiti virtual, urmarindu-ne blogul si pagina de facebook. Pe curand!