Nordul Europei

| 0 comments

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris pe blog. Calatorului ii sta bine cu drumul, dar cand rucsacul se umple de povesti e momentul unui ragaz pentru a pune amintirile pe hartie si-a le impartasi cu cei dragi.

Deci sa ne suflecam manecile, sa lasam degetele sa se plimbe pe tastatura in ritmul pasilor de drumetie si sa ne intoarcem putin in timp. E dimineata lui 13 august 2013, dar noi ne simtim norocosi.  Trenul plecat cu o seara inainte din Kiev ajunge la Lviv. Coboram pe peron imbracati de vara si in cateva clipe clantanim deja de la vantul taios al diminetii. Cu vocile dardainde incercam sa aflam cum se ajunge in centrul orasului unde se afla hostelul unde ne vom caza. Cunostintele de rusa ale Mihaelei nu mai sunt de niciun folos. Exista orase in Ucraina, in special in est, unde se vorbeste numai limba lui Puskin, dar aici, in Lviv,  Rusia e vazuta ca inamicul istoric al tarii si toata lumea vorbeste doar in ucraineana. Engleza e piesa rara de colectie, la fel ca in Kiev.

Dupa ce aflam prin limbajul degetelor tramvaiul pe care trebuie sa-l luam, ne punem pe asteptat cu infrigurare, la propriu. Tramvaiul soseste greoi si ne urcam in el. Suntem deja de vreo 45 de minute in Lviv si nu intelegem de ce orasul asta e considerat cel mai frumos din Ucraina. Totul pare cenusiu, muncitoresc si fara personalitate iar noi ne simtim ca niste lucratori iesiti de la schimbul trei. Dupa cateva minute insa suntem intr-o alta lume. Tramvaiul incepe sa strabata centrul orasului iar noi ne simtim deja ca niste tineri aristocrati proaspat intrati in lumea buna. Palate burgheze din alte timpuri si numeroase catedrale splendide construite cand Lvivul era al polonezilor ne introduc intr-o noua etapa a calatoriei noastre. De-acum suntem intr-o Europa cu iz occidental in care vom colinda timp de cateva saptamani.

DSC00683

Aceasta Europa e cocheta, civilizata si spectaculoasa din punct de vedere arhitectural, dar nu atat de generoasa in povesti si peripetii memorabile cum sunt zonele mai putin atinse de occidentalism. Tocmai de aceea voi descrie rapid aceasta etapa a calatoriei noastre care a curpins vestul Ucrainei, cateva orase din  Polonia si capitalele Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Suediei si Finlandei.

Ca atmosfera, centrul Lvivului ne-a adus aminte de unele orase ale Transilvaniei. Avea in plus insa cateva ciocolaterii excelente, urmand o traditie veche si faimoasa a orasului in materie de produse delicioase din cacao. Ne-a impresionat de asemenea cimitirul Lychakiv, cu ale sale morminte si capele artistice, o adevarata expozitie de arhitectura si istorie in mijlocul naturii, cocotata pe un deal impadurit al orasului.

Din Lviv am trecut granita spre Polonia. Ne-a intampinat o tara extrem de prietenoasa cu turistii in care e foarte usor si confortabil sa calatoresti. Infrastructura e excelenta, aproape peste tot se vorbeste engleza, iar preturile sunt surprinzator de mici pentru o tara atat de dezvoltata. In plus, spre deosebire de Europa de vest, aici gasesti acea caldura si deschidere a oamenilor, specifica estului. Pur si simplu n-ai cum sa nu te simti bine in primitoarea Polonie. Daca esti in cautarea aventurii si a exotismului, cu siguranta nu le vei gasi usor aici. Daca insa iubesti cultura, istoria si arhitectura, esti pasionat de gastronomie si vrei sa te bucuri de confort, aceasta tara e un pariu castigat.

Am ajuns in Cracovia pe 17 august 2013. Desi e destul de mic, centrul istoric al orasului e impresionant. Catedralele Wawel si Sfanta Maria se inalta maiestuoase catre cer si te fac sa intelegi de ce Polonia e unul dintre cele mai importante leagane ale catolicismului. Foarte des vezi pe strada maicute sau preoti, iar portretele si sculpturile cu chipul intelept al Papei Ioan Paul al II-lea iti zambesc bland de cateva ori pe zi.

DSC00823

Inima Cracoviei e imensa piata din Centrul Vechi. In acest spatiu vast mii de localnici si turisti canta, se plimba, danseaza, fac poze, iau masa, se odihnesc, viziteaza. E un murmur continuu, dar piata e atat de mare incat e loc pentru toata lumea. Poti sa stai aici pentru cateva ore si n-ai cum sa te plictisesti gustand mancarurile aburinde de pe tarabe si privind spectacolul din jur. Calesti trase de cai svelti plimba turisti cu aer burghez, negustori de suveniruri iti prezinta istoria tarii intr-un chiosc, circari abili fac tot felul de giumbuslucuri, muzicanti virtuozi interpreteaza intr-un mod fabulos piese de Bach si Beethoven la acordeon, iar apele fantanii arteziene si umbra frumoaselor statui te racoresc daca ai parte de o zi torida.  Alte doua locuri deosebite ale acestui spatiu sunt Suskiennice, o galerie comerciala superba din vremea renasterii si muzeul Rynek, aflat chiar sub piata, unde poti sa simti cu adevarat istoria orasului prin experiente multimedia avangardiste.

DSC00881

Zona noastra favorita din Cracovia a fost insa cartierul evreiesc. Atmosfera boema de-aici te face sa te simti ca un artist si te ambie sa te pierzi pe strazile pietruite cu terase creativ amenajate si case viu colorate.

Printre plimbarile lungi prin oras si sedintele foto ale Mihaelei pentru BAWproject, am avut parte si de o seara deosebita la o intalnire CouchSurfing. Trotuarul din fata unui bar a devenit loc de socializare pentru oameni din toata lumea. Ne-am asezat jos ca la sezatoare si am stat de vorba ore intregi la o bere cu persoane care mai de care mai interesante.  Un canadian putred de bogat de vreo 50 de ani, stabilit in Cracovia de cateva luni, cu o energie placuta de adolescent, ne-a povestit cu sinceritate ca vrea sa se casatoreasca cu o tanara poloneza iar acum e in cautari. O finlandeza frumoasa ne-a povestit despre calatoria ei cu autostopul prin Europa de Est. Tanara din Helsinki mersese inclusiv cu foarte multe tiruri, fara sa aiba nicio problema.

DSC00894

Apropo de autostop, trebuie sa mentionez ca am intalnit in ultimele saptamani foarte multi calatori care folosesc exclusiv acest mijloc de transport. Multi dintre ei au fost si in Romania, iar noi am ramas efectiv impresionati de cat de frumos ne-au vorbit despre tara noastra si despre oamenii care i-au tratat cu prietenie si caldura acolo. Uneori noi, romanii, suntem atat de porniti pe aspectele negative ale Romaniei incat nu mai observam numeroasele lucruri bune care se intampla in tara in care ne-am nascut. Asta e de altfel unul dintre motivele pentru care am creat proiectul Calator cu Tricolor dorind sa aratam romanilor nostri ca merita sa fim mandri de tara noastra oriunde in lume.

Sa ne intoarcem insa la povestile din Polonia. Ultima noapte in Cracovia am dormit-o acasa la un cuplu multinational. El, francez din Nantes pe care l-am cunoscut in urma cu cativa ani cand l-am gazduit la noi acasa, prin intermediul site-ului couchsurfing. Ea, poloneza din Gdansk, insarcinata in luna a 8-a. Cei doi tineri s-au intalnit in urma cu un an, ghici cum? Tot prin intermediul site-ului couchsurfing. El a stat cateva zile la ea acasa, s-au indragostit, s-au reintalnit dupa cateva luni si acum se pregatesc sa aiba un copil. El a renuntat la viata in Franta si amandoi s-au mutat la Cracovia pentru ca aici tanarul francez si-a gasit un job pe specializarea lui: game designer. In doar un an, viata i-a responsabilizat fulgerator pe cei doi visatori, dar asta nu-i impiedica sa primeasca in continuare cu entuziasm oaspeti din toata lumea, la ei acasa.

Dupa 4 zile agreabile am parasit Cracovia luand trenul spre capitala tarii, Varsovia. Sistemul feroviar din Polonia e mult mai dezvoltat decat cel din Ucraina. Trenurile sunt noi si rapide, asa ca voiajele sunt pe cat de confortabile, pe-atat de putin pitoresti.

Varsovia ne-a primit cu vreme ploioasa. Chiar langa gara am descoperit cladirea emblema a orasului: Palatul Culturii si al Stiintei. Constructia in stil monumental sovietic e realizata de rusi in anii 50’ si aduce destul de bine cu Casa Presei Libere. E insa mult mai  impunatoare fiind printre cele mai inalte din Europa.

DSC01076

De altfel intreaga Varsovie e dominata de cladiri masive, comuniste. Orasul a trecut printr-o tragedie in cel de-al doilea razboi mondial fiind aproape complet distrus. Tocmai de aceea nu e o destinatie la fel de cautata de turisti, precum Cracovia.

Varsovia are insa farmecul ei. Raul Vistula, care traverseaza de altfel toate orasele importante poloneze, are aici o latime impresionanta iar malurile sale stufoase te fac sa te simti ca undeva la tara, chiar daca esti in mijlocul orasului.

Daca treci raul, plecand din centru, ajungi intr-un cartier cu totul si cu totul deosebit. Praga, caci in mod surprinzator asa se cheama, e zona pe val a Varsoviei. In anii 90, cladirile vechi din caramida de-aici stateau sa se darame iar strazile erau bantuite de infractori periculosi. Acum insa Praga varsoviana devine casa a artistilor si intelectualilor, e intesata de spatii expozitionale cool, baruri hip si cluburi alternative iar boom-ul deabia a inceput.

Sa vorbim putin si de ineditul centru istoric al orasului. Dupa cum spuneam mai devreme, acesta a fost complet distrus in cel de-al doilea razboi mondial. Si totusi polonezii, ambitiosi din fire, au reconstruit o mare parte din el de la zero.

Palatul regal si stradutele cu casute colorate ca din turta dulce, desi n-au mai mult de 40 de ani, par vechi de secole si te intampina cu o atmosfera de burg.

Ne-am luat la revedere de la primitoarea Polonie si de la capitala ei intr-o seara de august tarziu si racoros, pornind spre Lituania, cu autocarul. A urmat o noapte foarte interesanta pe drumul spre Vilnius. Am intrat repede in vorba cu un egiptean simpatic de vreo 50 de ani care avea vreo 6 copii imprastiati prin toata lumea, de la vreo 4 neveste. In urma cu cativa ani pitorescul personaj se mutase in Lituania, tara actualei sotii, vrand sa mareasca probabil numarul de mostenitori si nationalitatile lor. Putin mai tarziu s-au alaturat discutiei doi tineri letoni, sot si sotie cu chipuri arhaice de calugari. Am aflat cu bucurie ca erau studenti la teologie ortodoxa si tocmai se intorceau dintr-o calatorie in Bucovina. Ne-au povestit ca au ramas impresionati de manastiri si de oamenii pe care i-au intalnit acolo. “N-am vazut nicaieri atata bunatate si apropiere de Dumnezeu, cum am vazut in manastirile voastre” imi marturiseste emotionat tanarul teolog.

Inevitabilul se produce. Egipteanul, musulman convins, incepe sa discute cu cei doi letoni ortodocsi pe teme religioase. Sa vezi apoi istoria si polemica religiilor intr-un autocar intunecat, in miez de noapte. Isus Hristos intra in duel cu Mahomed, chiar aici la granita dintre Polonia si Lituania si pare ca discutia nu se va incheia pana una dintre tabere nu o va reconverti pe cealalta. Pana la urma Allah si  Dumnezeu isi dau mana iar egipteanul si letonii ajung la concluzia ca cel de sus, e unul singur si acelasi pentru toti. Aici pe pamant insa, noi adormim cu gandul ca suntem deja intr-o noua tara.

Lituania e un stat cu populatie mai mica decat Bucurestiului, avand si o problema in comun cu acesta. Asa cum capitala Romaniei e des confundata cu Budapesta, la fel, multi incurca Lituania cu vecina ei Letonia.

Ajungem la Vilnius dis de dimineata si simtim pentru prima oara aerul unui oras nordic. Oamenii sunt mai sobri ca in Polonia iar pe strada observam tot felul de lucruri ciudate. Un restaurant chinezesc se numeste Tokyo, opera arata ca o sala de sport, catedrala din centru seamana cu o opera iar in mijlocul orasului exista o republica ce si-a proclamat independenta fata de restul tarii.

Republica Uzupis, caci asa se numeste, este un district al Vilniusului populat mai ales de intelectuali si artisti. Acestia, satui de coruptia si incompetenta politicienilor si-au creat un stat idilic in centrul orasului. Au propria constitutie, propriile alegeri si o armata de 11 oameni. Sigur, initiativa lor e mai degraba satirica, tara neexistand cu adevarat decat pe plan simbolic.

DSC01400

Intr-una dintre serile petrecute in Vilnius avem din nou parte de o intalnire couchsurfing. Cunoastem alti oameni interesanti din intreaga lume. Ne imprietenim cu un iranian stabilit aici si cu un chinez traznit si primim sfaturi pretioase despre tarile lor pe care urmeaza sa le vizitam curand.

Pe 26 august parasim Vilniusul si luam autobuzul spre Letonia.  Drumul dureaza doar trei ore pentru ca cele doua tari au dimensiunea catorva judete din Romania. Ajunsi pe seara in Riga descoperim inca din autobuz un oras superb.

Incantati de ceea ce am vazut pe drum, ne cazam repede si plecam tarziu in noapte sa descoperim capitala Letoniei. Riga a apartinut sute de ani Suediei, iar apoi Rusiei. Arhitectura centrului, un melanj de baroc, clasic si art nouveau, e cu adevarat splendida. Adaugati la asta imenesele catedrale gotice si casele colorate din lemn cu iz de basm si obtineti un oras cu adevarat frumos.

DSC01624

Doua zile mai tarziu o intalnim pe frumoasa Isabelle. Are vreo 22 de ani, arata foarte bine, e nascuta in Croatia, dar intre timp s-a mutat cu serviciul in Estonia. Ii place mult sa se plimbe pe mare, caci e o ambarcatiune gigantica. Ea e nava maritima ce ne va duce de la Riga la Stockholm.

Pentru prima oara in viata noastra calatorim cu un vapor veritabil. Ne bucuram de un apus straniu exact in locul unde raul Daugava se varsa in Marea Baltica.    Apoi descoperim lumea vasta de sub punte. Restaurante, magazine, cluburi, baruri, spa-uri si alte spatii pentru tot ce-ti trece prin cap te fac sa te simti ca intr-o adevarata statiune de agrement. Cabina noastra e foarte confortabila, are chiar si dus fiind mai ieftina decat o cazare in Stockholm. Adormim leganati de valuri line, ca niste prunci, nu inainte sa ne punem de acord: de-acum vaporul e mijlocul nostru de transport favorit.

DSC01820

A doua zi ne trezim in intunericul cabinei, dar iesim repede pe punte curiosi. Suntem in mijlocul unui arhipelag superb, iar capitala Suediei se zareste la orizont in lumina unei dimineti innorate. Stockholmul e asezat pe nu mai putin de 14 insule iar noi deabia asteptam sa-l descoperim. Orasul ne intampina cu vreme mohorata si preturi exorbitante. O calatorie cu metroul costa cat o cazare ieftina in Asia iar preturile nu sunt accesibile nici macar la supermarket. Dar stiam deja aceste detalii asa ca nu vom sta decat doua nopti aici.

Aparent sobra si posomorata, capitala Suediei a devenit o revelatie dupa cateva ore de plimbare.

Desi arhitectura e minimalista, oamenii de pe strada sunt plini de culoare. Nu cred c-am vazut nicaieri femei si barbati atat de bine imbracati ca aici. Unele strazi par adevarate podiumuri de moda, iar suedezele sunt printre cele mai frumoase femei din lume.

Orasul in sine e foarte unitar si cochet, dar nu ne-a dat pe spate. In schimb ne-a placut foarte mult metroul. Platesti mult ca sa intri, dar ai ce vedea. Multe statii par desprinse din filmele stiintifico-fantastice si fiecare perete e o mostra de creativitate.

DSC01890

In general Stockholmul, si probabil intreaga Suedie, iti dezvaluie un spirit creativ specific mai mult tarilor din sudul Europei. Asa se explica cum un popor care numara sub 10 milioane de oameni a nascut unii dintre cei mai importanti muzicieni contemporani, si unele dintre cele mai inovatoare brand-uri ale lumii.

Cand spui Ikea, H&M, Volvo sau Ericsson te gandesti la pragmatismul scandinav, dar si la foarte multa inovatie si inventivitate. Poate asta e pana la urma diferenta dintre Suedia si celelalte tari nordice.

Am parasit Stockholmul tot pe vapor, cu destinatia Helsinki. In lumina unui alt asfinit straniu orasul vazut in contre-jour parea un desen monocolor ce devenea din ce-n ce mai mic. Pana sa iesim in largul Marii Baltice am admirat niste insule de poveste, pline de paduri dese si poienite cu case din lemn, colorate.

DSC02050

A doua zi ploaia a revenit in forta iar capitala Finlandei ne-a intampinat cu nori negri de Mordor. In Helsinki vremea e imprevizibila. Acum poate sa ploua, iar peste 5 minute poate fi soare. Si din nou ploaie si iarasi soare. De altfel asa a si fost prima noastra zi in orasul finlandez.

In Helsinki ne-am simtit mai straini decat in Africa. Desi toata lumea era politicoasa si vorbea engleza perfect(inclusiv vatmanul de la tramvai) paream aterizati pe alta planeta. Senzatia a fost ca jucam intr-un film tragicomic de Aki Kaurismaki. Atunci mi-am dat seama cat de bine a surprins regizorul finlandez incapacitatea oamenilor din aceasta lume de a-si exprima sentimentele si refugiul lor in alcool si izolare. Apropo de alcool, mi se pare ca aici se bea mai mult chiar si decat in Rusia, numai ca totul e mult mai discret.

Nu stiu daca se poate spune ca ne-a placut Helsinkiul, dar cu siguranta ni s-a parut straniu si interesant la fel ca putinele lui obiective turistice.

Ne-au atras atentia prin aspectul lor de nave spatiale biserica Temppliaukio, construita intr-o stanca aflata in mijlocul unui cartier de blocuri si micuta capela Kamppi.

DSC02166

La o aruncatura de ancora de Helsinki se afla Tallinn. Ne-a luat doar doua ore cu vaporul sa ajungem in capitala Estoniei.

Micutul stat cu populatia catorva cartiere din Bucuresti e inrudit cu Finlanda atat ca limba cat si ca origini. Am regasit si-aici aceeasi atmosfera stranie, condimentata insa cu ceva influenta ruseasca. Estonii sunt putin mai vorbareti ca vecinii lor nordici. Ca sa socializeze si in timpul iernilor lungi si grele cand stau mai mult in case, au inventat Skype-ul.

Centrul vechi al Tallinnului e o bijuterie care face parte din patrimoniul UNESCO. Inconjurat de ziduri inalte si turnuri de piatra, acest spatiu medieval e plin de strazi pitoresti si biserici cu aspect particular, vegheate de un deal stancos.

DSC02197

Dupa cateva saptamani petrecute in tari civilizate ale Uniunii Europene venise momentul s-o luam spre est, spre alta lume. Pe 5 septembrie am plecat cu nearbdare si curiozitate catre gigantica Rusie. Era prima oara cand paseam in cea mai mare tara a lumii si nu stiam la ce sa ne asteptam. Urma sa descoperim un loc total diferit de ce vazuseram pana atunci. Mai multe detalii in episodul urmator.