Rusia I – Sankt Petersburg

| 1 Comment

Rusia e gigantica. Cam de 71 de ori mai mare ca Romania. Asa ca atunci cand o strabati in ale ei trenuri sovietice ai timp destul sa dormi, sa admiri peisajul, sa socializezi cu localnicii, sa bei o tarie cu ei si sa scrii impresii de calatorie.

Era 5 septembrie 2013. Nu eram in tren ca acum ci intr-un autocar modern ce ne ducea din Estonia catre Sankt Petersburg. Dupa 3 saptamani petrecute in tari dezvoltate ale Uniunii Europene urma sa intram int-o lume necunoscuta pe care doream s-o descoperim de ani de zile. Auzisem multe lucruri despre Rusia si despre locuitorii ei, dar mai toate informatiile erau contradictorii. Ba ca rusii sunt cei mai deschisi si calzi oameni de pe pamant, ba ca sunt nesimtiti, badarani si brutali. Ba ca e scump, ba ca e ieftin. Ba ca e periculos, ba ca e una dintre cele mai sigure tari.

Cu o curiozitate intensa pe care o poti simti doar atunci cand calatoresti, ne apropiem de granita venind din Tallinn. Aici ne asteapta prima surpriza. Punctul de frontiera se afla pur si simplu in mijlocul unui oras. O anomalie post sovietica a facut ca dupa caderea comunismului jumatate din localitate sa devina estona si jumatate ruseasca. Practic, la blocul din colt esti in Uniunea Europeana, iar la casa de peste drum te afli in imensa Rusie.

Trecem de vama mai repede de cat ne asteptam si intram emotionati in cea mai mare tara a lumii. Sentimentul ca poti merge saptamani intregi cu masina, doar inainte, ramanand tot in Rusia, e covarsitor. Ca sa intelegeti mai bine diminesiunea acestui spatiu va spun doar ca exista orase rusesti mai departate intre ele decat e Bucurestiul de New York.  Totusi distanta care ne desparte pe noi de Sankt Petersburg e de doar cateva ore.

Chiar inainte de asfintit ajungem in vechea capitala a Rusiei. Spectaculosul oras a fost ridicat de la zero de Petru cel Mare incepand cu anul 1703. Vestitul tar avea o fascinatie pentru lumea occidentala si a dorit sa construiasca din temelii o capitala imperila care sa rivalizeze cu cele mai frumoase orase europene. Daca pana la Petru, Rusia era un spatiu mai degraba oriental, inghetat in evul mediu, ambitiosul tar i-a schimbat destinul pentru totdeauna.

DSC02436

Ca si strastranepotii lor din ziua de azi, tarii rusi aveau o fascinaie pentru afisarea bogatiei. Azi asta se numeste snobism, si nu mai e la moda, pe vremuri, se numea rafinament. Rand pe rand cei mai importanti conducatori ai Imperiului Tarist au existins Sankt Petersbugul construind catedrale si palate cum n-a vazut nici macar Parisul.

Catedralele celebre sunt trei la numar. Kazan si Sfantul Isac au suta la suta aspect occidental. Cea mai frumoasa e insa Spas Na Krovi, o biserica tipic ruseasca cu detalii sofisticate si aspect de prajitura colorata.

DSC02557

Cat despre palate, si daca stai o luna tot n-ai timp sa le vezi pe toate. Cel mai cunoscut e Palatul de Iarna, rezidenta tarilor rusi pentru aproape doua sute de ani, devenita intre timp cladirea centrala a Muzeului Ermitaj. Mult mai frumoase sunt insa Palatul Ecaterinei si Palatul Peterhof cu ale lor gradini superbe. Alta constructie tarista, Palatul Constatine, gazduia chiar in zilele vizitei noastre Summitul G20. Putin(nascut chiar in Sankt Petersburg), Obama si alti lideri mondiali stateau la taclale la cativa kilometri de noi.

Exista multe alte palate interesante, dar le-am lasat pentru altadata si am preferat sa petrecem timp pe strazile pline de viata ale orasului, explorand localuri interesante si cunoscand oameni deosebiti.

DSC02448

Dupa saptamanile petrecute in tarile nordice unde dupa sapte seara nu se mai intampla aproape nimic, Sankt Petersburgul pare pentru noi o adevarata declestare de energii. Strazile sunt pline pana noaptea tarziu de oameni de diverse culori si etnii, veniti aici din toata Rusia in cautarea unei vieti mai bune. Peste tot vezi magazine deschise non stop, inclusiv de electronice sau haine. Florariile nu fac nici ele exceptie de la programul nesfarsit, fiind probabil menite sa-i ajute pe betivi sa-si ceara scuze in fata nevestelor pentru o noua noapte pierduta cu baietii. Restaurantele sunt pline iar vestea buna pentru noi e ca exista si localuri foarte ieftine. Se numesc Stolovaya si sunt un fel de cantine cu aspect comunist, dar cu mancare foarte gustoasa si sucuri ca pe vremea bunicilor.

Ne integram repede in acest peisaj vibrant si inca din prima seara mergem la o intalnire CouchSurfing.  Cunoastem oameni din foarte multe tari, iar toti ne punem de acord ca Sankt Petersburg e un oras cu adevarat deosebit atat din punct de vedere cultural, cat si social. Localnicii insa ne povestesc cu mahnire si despre partea mai putin placuta: frigul. Cam intr-o luna incepe iarna si timp de vreo 180 de zile temperaturile scazute si vantul taios vor pune stapanire pe oras.

Ne-a susprins in Rusia faptul ca oamenii par total neadaptati la frig. Daca in Scandinavia localnicii erau subtire imbracati chiar si in zilele racoroase, aici aproape toata lumea se plangea de frig si era racita. Cei mai multi dintre rusi urasc iarna si tanjesc la locuri cu temperaturi ridicate. De altfel personalitatea lor calda e mult mai apropiata de sud-europeni decat de nord-europeni. Noi am avut insa parte de ultimele zile frumoase ale anului in Sankt Petersburg si ne-am bucurat din plin de ele.

DSC02527

Intorsi la hostel am descoperit ca acolo erau cazati aproape numai rusi, in general studenti veniti la facultate care erau inca in cautarea unei chirii. Am intrat in vorba cu ei si am tras primele concluzii despre acest popor, concluzii care aveau sa se confirme si ulterior.

Rusii sunt printre cei mai sinceri oameni pe care i-am vazut vreodata. Daca vor sa planga, incep sa planga in mijlocul strazii de fata cu necunoscuti. Daca vor sa se baseasca, o fac la fel de dezinvolt. Daca te plac, te vor trata cu caldura si bunatate, ca pe un prieten vechi si apropiat. Daca nu te plac, asteapta-te la nesimtitre si impolitete. Altfel spus, aceasta sinceritate a lor, in functie de context, se poate tranforma fie in bunatate, fie in badaranie. Din fericire, cei mai multi dintre ei ii apreciaza pe strainii care le viziteaza tara si ii trateaza ca atare. Astfel, am avut ocazia sa cunoastem niste oameni deosebiti si, desi cei mai multi dintre ei nu vorbeau engleza, am reusit sa ne imprietenim repede, fie folosind-o pe Mihaela ca traducator fie comunicand in moduri amuzante precum google translate sau limbajul universal al mainilor.

Apropo de limbajul mainilor, rusii sunt experti la acest capitol dintr-un simplu motiv: le place la nebunie acel joc in care cineva mimeaza iar ceilalti trebuie sa ghiceasca. Noi, in Romania, il jucam cand eram mici, dar aici, in Rusia, nu cunoaste varsta. Asa ca nu trebuie sa te miri daca vezi un galigan cu fata de racket imitand-o cu sensibilitate pe bunica scufitei rosii sau scalambaindu-se ca tu sa intelegi ca e o veverita gestanta.

In general rusilor le plac foarte mult jocurile. Asta si datorita climei care ii obliga sa petreaca mare parte din timp in casa. Joaca sah, carti dar si alte jocuri mai putin cunoscute in Romania, precum Mafia.  Da, Mafia e un joc social foarte popular printre tineri. Cat despre adevarata organizatie, e si ea destul de prezenta in Rusia, dar nu o vezi cu ochiul liber si nici nu simti vreun pericol.

Remarci insa multitudinea de masini  albe, extrem de scumpe conduse de indivizi dubiosi cu fete de recuperatori. Dar si ei, la fel ca galiganul de mai sus, pot deveni in orice moment exemple de bunatate si sensibilitate in fata unei femei sau a unui prieten drag.

Aici nu e o rusine sa fii romantic, sensibil, nostalgic sau credincios chiar daca esti un bataus feroce. In fata celor dragi pui sufletul pe masa. In fata dusmanului insa, sensibiliztatea se poate transforma in cruzime iar mila in sadism.

Asta i-a facut probabil pe rusi  sa reziste eroic in fata nemtilor, in cel de-al doilea razboi mondial. Au murit atunci peste 20 de milioane, dar nu s-au predat in nicio clipa si au castigat pana la urma.

Randurile de mai sus sunt o suita de generalizari la adresa unui popor extrem de divers care numara peste 160 de etnii. Totusi, eu cred ca in orice spatiu al diversitatii exista un filon puternic care i-a adus pe acei oameni la un loc.

DSC02450

Sa ne intoarcem insa la Sankt Petersburg. Orasul ar fi putut fi printre cele mai frumoase din lume daca zonele istorice ar fi fost mai bine puse in valoare. Cablurile, masinile haotic parcate, renovarile defectuoase si mobilierul stradal nepotrivit iau din farmec, dar esti in Rusia si oricat si-ar fi dorit Petru cel Mare sa dea un spirit occidental poporului sau, i-a reusit doar partial.

Printre plimbari si momente de socializare, Mihaela si-a continuat proiectul Beauty Around the World prin care surprinde fotografic frumusetea feminina din toate colturile planetei. Si ca sa vedeti c-am avut si aventuri la Sankt Petersburg, iata o poveste interesanta.

Intr-una dintre zile o ajut pe Mihaela sa pregateasca o sedinta foto speciala. Ea a gasit o fata frumoasa, model la o agentie din oras, si impreuna mergem sa luam o rochie de la un designer local foarte cunoscut, pentru a o imbraca pe tanara. Asistenta designer-ului ne ofera cu multa amabilitate rochia, imprumut. Mihaela semneaza un proces verbal prin care se obliga sa aduca creatia intacta, inapoi. E un lucru firesc. Ce ne socheaza insa e pretul imens al rochiei: cam cat cheltuim noi in trei luni de calatorie. Ne sta putin inima in loc, dar ce se poate intampla pana la urma? O sa avem grija ca ochii din cap de frumoasa rochie si-o vom aduce “sanataosa” inapoi. Totusi pare extrem de fina si firava  si chiar si-un gainat de porumbel i-ar putea fi fatala. Dar gata cu pesimismul. La treaba, Mihaela!

DSC02464

Si Mihaela incepe sedinta foto, atenta ca tanarul model sa nu se aseaza pe banci, sa nu se sprijine de garduri, caci exorbitanta rochia trebuie protejata cu orie pret.

Totul merge bine pana cand “tsssssst”! O Doamne! Dintr-o data rochia e plina de sange. Desi pare incredibil, tanara fata s-a zgariat la mana iar o suprafta mare din haina e plina de pete rosii. E clar ca sangele ala, odata uscat, e fatal pentru exorbitanta tinuta si implicit pentru bugetul nostru. Mihaela are prezenta de spirit ia sticla de apa din dotare si efectiv incepe sa stropeasca haina. Photo shooting-ul se tranforma intr-un water shooting. Afara e rece, sensibila tanara dardaie de frig, iar Mihaela de panica. Noroc ca sticla de doi litri era aproape plina. Dupa ce efectiv a dusuit haina si a frecat-o cu mare grija ca sa protejeze tesatura fina, petele au disparut ca intr-o reclama la detergent! Si uite asa ne-am salvat bugetul de o mica catastrofa.

Acum, privind inapoi, pot sa spun ca Sankt Petersburgul a fost orasul care nu ne-a lasat sa plecam. La inceput planuiam sa stam vreo trei zile, dar in final am stat sase. In seara zile de 11 septembrie paseam in trenul care avea sa ne duca la Moscova. Alesesem clasa a treia, nu doar pentru ca era cea mai ieftina ci si pentru ca banuiam ca e cea mai pitoreasca. Asta pentru ca spatiul vagonului e deschis, nu exista compartimente asa ca te simti ca intr-un imens dormitor unde, inainte de culcare, poti sa privesti oamenii si sa socializezi cu ei. Prima senzatie a fost ca trenul merge spre Beijing. Nu de alta, dar eram iconjurati de vreo 10 chinezi pispirici veniti la munca prin Rusia.

Despre noaptea interesanta care a urmat si despre Moscova, orasul care ne-a susprins placut, voi scrie intr-un post viitor. Pana atunci eu ma pregatesc sa adorm intr-un alt tren in care am scris aceste randuri. Glasul rotilor te imbie intotdeauna la un somn adanc:  teduc teduc teduc teduc…