Expati in Myanmar

| 0 comments

Hai sa va spun povestea nebuna si frumoasa a trei americani pe care i-am intalnit in Yangon.

Dornici de aventura si experiente noi, baietii au lasat viata tihnita din State si s-au mutat la capatul lumii, in Myanmar, o tara de care cei mai multi compatrioti ai lor, nici n-au auzit. Au inchiriat un spatiu de birouri si au deschis un business super curajos, intr-o tara in care e complicata pana si deschiderea unui e-mail. Credeti-ma, actiunea lor e la fel de temerara ca cea a misionarilor care incercau sa crestineze salbaticii, in Africa, acum cateva sute de ani.

Ziua, oamenii astia muncesc intens alaturi de angajatii lor, myanmarezi. Dupa munca se distreaza, la fel de intens. Desi tot orasul adoarme la 10 seara, ei si-au creat comunitatea lor in care au niste iesiri, intalniri si petreceri, mai ceva ca acasa. Pe cat sunt de seriosi, cand vine vorba de munca, pe-atat sunt de exuberanti cand vor sa se simta bine. Sunt “all in” in tot ceea ce fac si mi-au dovedit ca nu trebuie sa fugi de trecut si sa renunti la profesia ta, ca sa traiesti experienta vietii tale.

Mi-ar fi placut enorm sa existe si romani, ca ei. Sa lase inhibitiile si complexele, sa se planga mai putin si sa inceapa o astfel de initiativa nebuna, la capatul lumii. Noi, din pacate, n-avem anvergura Americii, educatia si banii de-acolo, iar de politicieni, nici nu mai vorbim. Scuzele clasice, nu? STOP! Lucrurile nu stau deloc asa!

Vedeti voi, baietii astia faini de care v-am povestit sunt romani get-beget, nu americani. Nu vin din Boston, ci din Timisoara. V-am spus mai sus ca vin din State, doar ca sa priviti mai detasat povestea lor.

Romanii astia trei sunt mult mai autentici si interesanti decat orice occidental pe care l-am intalnit in aceasta calatorie. Nu pentru ca-s din tara mea, ci pentru ca stiu sa fie occidentali, cand vine vorba de munca si profesionalism, dar stiu sa fie si balcanici, cand vor sa se bucure de viata.

Noi, romanii, avem ceva special, dar poate uneori suntem prea ocupati sa ne vedem defectele, in loc sa observam calitatile. Cei trei baieti nu sunt o exceptie. Am intalnit si alti romani, la fel de curajosi si creativi, in acesta calatorie. Sigur, am intalnit si unii in preajma carora mi-era teama sa vorbesc romaneste. Depinde doar de noi, pe care-i facem mai vizibili si-i lasam manageri peste stana.

Aici, un filmulet realizat de mine cu acesti trei baieti si alti cativa romani care erau in vizita, la Yangon.