Cum m-am impacat cu Romania

| 0 comments

IMG_5037 Simteam ca nu mai pretuiam Romania, asa cum orice om trebuie sa-si pretuiasca locurile natale. Intrasem si eu, pe nesimtite, in hora romanilor care, zi de zi, se declarau satui de natiunea lor si dadeau vina pe ea, pentru toate problemele universului.

Dar stiam ca lehamitea fata de tara ta se transforma repede in lehamite fata de viata ta. Asa ca am decis sa iau atitudine si ceva longitudine.

Am plecat in jurul lumii cu gandul de a simti ce e dorul de casa si de a cunoaste mai bine Romania. Am decis sa ma apropii de ea, indepartandu-ma. Uneori trebuie sa cobori de pe scena si sa mergi in sala, ca sa vezi mai bine spectacolul.

In ultimele luni am facut cunostinta cu zeci de tari dar, de fapt, am facut din nou cunostinta cu propria mea tara. Calatorind prin lume, am descoperit Romania, comparand-o zi de zi cu tot ce am vazut.

Am avut ocazia sa intalnesc romani aflati in toate colturile planetei si sa-i observ in noua lor comunitate.  Zi de zi, am ascultat ce cred straini de peste tot, despre noi. Am incercat sa-mi inteleg mai bine tara, punand cap la cap toate experientele calatoriei.

Nu de putine ori, am facut urmatorul experiment: m-am gandit la Romania, ca la o tara oarecare, fara patima celui care s-a nascut acolo. Si, credeti-ma, mi-a placut mult tarisoara asta noua pe care am descoperit-o. Cand “m-am facut” inapoi roman, mi-am dat seama ca mi-ar fi fost mult mai usor sa laud Romania, daca eram strain. Stiti de ce?

Din cauza nationalismul ieftin care ridica in slavi tara, cu limbaj de lemn si comunicari rudimentare. Pe cei needucati poate ii converteste, dar pe ceilalti ii indeparteaza de tot ce inseamna dragostea pentru locul unde te-ai nascut.

Scriind pe randul de mai sus cuvantul “dragoste”, ma tem deja ca totul va suna ridicol. Vedeti, cam asta a facut nationalismul ieftin: a transformat sentimente firesti ca  pretuirea locurilor in care te-ai nascut, in notiuni putrezite de care tinerii romani, fug, stramband din nas.

Asa cum va spuneam, si eu eram unul dintre strambatorii de nas. E mai simplu si mai hip asa! Pui un post pe facebook despre neamul nostru de nimic, sustinut eventual de faptul ca o functionara s-a rastit la tine, iar aprobarea e covarsitoare. Cineva iti spune-n comentarii ca un nesimtit nu i-a dat prioritate in trafic si deja concluzionati ca traiti in cea mai neagra tara de pe continent.  Daca cumva iti pica si netul, e clar, si Africa e-un loc mai bun.

Gasesti in jurul tau o solidaritate anti-romaneasca, mai ceva ca la Miercurea Ciuc si te simti parte din trend. In plus, toate nereusitele si esecurile tale au deja o scuza: tara in care te-ai nascut.

Probleme exista peste tot in lume, iar Romania nu le are pe cele mai mari, oricat s-ar stradui unii sa inoculeze asta obsesiv. Traim intr-o tara in care nu se moare nici de foame, nici de prea multa munca. Avem de cativa ani un pasaport  excelent si libertatea de-a face aproape orice. Viata din trecut ne-a invatat sa fim descurcareti iar de oportunitati nu ducem lipsa, daca suntem inca in putere.

Ok, vad ca cineva nu e de acord. Tu vrei sa crezi in continuare ca te-ai nascut in cea mai cenusie tara. Sa presupunem, prin absurd, ca ai dreptate. Sa spunem ca esti inconjurat de cei mai obraznici functionari, cei mai nesimtiti soferi, cei mai aprigi hoti si cei mai corupti politicieni din univers.

Tu, ce faci? Te declari scarbit de toata Romania? Crezi ca asta te va face sa traiesti mai bine? Chiar nu gasesti nimic frumos in jurul tau care sa contrabalanseze raul pe care-l fac oamenii astia?

Nu doar un hot de buzunare sau nu stiu ce politician corupt sunt Romania. Ci si tu, eu, parintii nostri, fratii, prietenii, primul cuvant din viata, casa, copilaria, adolescenta, prima iubire si tot ce-i mai frumos pe lumea asta, pentru noi. Sa-ti detesti originea inseamna sa te detesti pe tine insuti. De asta eu am decis sa ma impac cu tara mea… si-asa sa ma impac cu mine insumi.